"All life is an experiment. The more experiments you make the better."

Păşi încet şi liniştit, fără pic de stres, muzica răsunând puternic din căştile sale. Clar nu avusese parte de somn de câteva zile încoace şi asta îl înnebunea, dorea să-şi iasă din acea stare şi cum mereu plimbările îl bine-dispuneau, acum avea parte de aşa ceva... Îşi lăsă mp3-ul în buzunarele jachetei în timp ce scoase dintr-un altul un pachet de ţigări şi îşi aprinse în tihnă tutunul. Doar o privire în jur, fără o intenţie anume, apoi se auzi scurt sunetul brichetei, un nor de fum înălţându-se în cele din urmă spre cer.
Dorea să aibe parte de ceva mai.. special? Nu ştia nici el dacă acesta era termenul corect, dar în orice caz, dorea linişte, ceva plăcut în aşa fel încât să se relaxeze, să-şi adune gândurile şi de asemenea să poată reuşi în a-şi aduce somnul înapoi - ceea ce clar nu avea să se întâmple. Se aşeză în scurt timp pe o bancă din dreptul lui, ţinând uşor printre degetele lungi şi albe acel tutun, şi fără vreun alt comentariu îşi lăsă încet capul pe spate.

Lumina puternică a soarelui o îndemnă parcă, în acea dimineaţă, să iasă din casa. O gură de aer şi puţină relaxare erau lucrurile de care avea mare nevoie acum. Ultimele zile au fost dezastruoase, pline de examene la facultate, iar mintea ei numai făcea faţă stresului ăsta. Câteodată şi-ar fi dorit să nu se fi dus la facultatea de arheologie, era destul de mult de învăţat, dar... tot pasiunea ei rămânea şi nu trebuia să renunţe cu una cu două!
Se îmbrăcă într-o pereche de blugi negri, bocancii ei mult iubiţi şi o bluză, peste care îşi trase rapid o geacă destul de groasă. Nu uită să plece fără să ia după ea geanta cu desenele şi toate cele. Când mergea în parc avea obişnuinţa să staţioneze pe o bancă şi să facă nişte schiţe, lucru de care se apucă încă din clipa în care şi intră.
Era pe banca aceea de jumătate de oră şi nici acum nu terminase. Mai avea ceva de lucrat la peisaj, dar îi ieşise destul de bine, chiar surprinzător de bine. Când nu era în toate bune de abia desena o căsuţă...
În faţa ei, la 2-3 metrii, pe o altă bancă, se aşeză un băiat. Asta îi bruia pur şi simplu imaginea, ceea ce dorea să schiţeze şi o făcu să se rupă din lumea ei şi să revină în cea reală. Scăpă un mic oftat şi fără a ezita îi atrase atenţia:
- Nu te supăra, îmi stai în cadru... ! spuse pe un ton destul de prietenos, chicotind. Era obişnuită să abordeze orice fel de oameni cu zâmbetul pe buze mereu. Atunci observă că avea nişte căşti în urechi, probabil că nici n-o auzise, iar dacă o făcuse, să sperăm că va fi destul de amabil încât să se mute sau ceva de genu.