Nothing is reflected better than a smile

Uneori zilele pot parea atat de obositoare si singuratice dar mereu este bine sa iti incepei dimineata cu un zambet .Dar oare poti sa zambesti cu adevarat cand simti ca ceva te apasa .Si nu stii de ce alcel sentiment de singuratate te ataca cand esti mai vulnerabil.
Era o zii ploioasa ,asa se vedea de afara .De geam se loveau lin picaturile de apa ,care alunceau pana jos pe pamantul rece .Mi-am luat un palton pe mine si mi-am incaltat ,cat mai adecvat pentru vremea de afara .Ce era drept imi placea ploaia dar detestam cand era prea frig .Ma plimb pe strazile obisnuite care de obicei erau agitate si pline de oameni care fugeau de colo in colo dupa cine stie ce lucru sau alte chesti.Viata este ca si un fulx si un reflux .Cand urci te simti fericit si implinit iar cand cobori te intrebi de ce tu?.Cand defapt tu crezi ca totul iti merge prost mai bine ai privi in urma ta la altii care nici macar nu stiu ce inseamna aia o imbratisare .
Inca cateva strazi si ajungeam ,dar chiar nu ma deranja .Imi placea sa imi pierd timpul plimbandu-ma in ploaie ,imi distragea atentia de la amintiri si lucrur neplacute .
Am ajuns in fata unei cafenele destul de mare ,care nu prea aveea vizitatori .Era din cauza ca nu prea multe persoane iubeau stilul in care era decorat ,poate .Dar nici nu imi bateam capul cu acest lucru.Deschid usa si pasesc in incapere ,privind mesele libere ,se mai regasea cate un om pierdut pe ici pe colo dar foarte putini .Uni nu iubeau dimineteile ploioase dar eu in schimb le adoram .Iau un loc la o masa langa fereastra .Si ma uit pe meniu .In meniu apareau numai bauturi si cefele sau altele .Da si chelneri se miscau destul de incet aici ,insa acest lucru nu ma deranja ,priveam afara pe geam .
Dupa ce se apropiasse o chelnerita de mine realizasem ca eram prins in acest peisaj ,dar ma trezise la realitate vocea femei ,care nu parea a fi deloc delicata .Mai degraba puteam sa o compar cu un barbat decat cu o femeie .

Dimineata aceasta, cand imi parasisem apartamentul cald si uscat - aveam nevoie de cateava creioane si caiete de desen noi, deci trebuia sa mi le iau de undeva - nu mi-as fi imaginat ca as putea pierde atata timp invartindu-ma prin oras in cautarea unei librarii, iar cand intr-un final am gasit-o, primele picaturi de ploaie loveau deja asfaltul, iar raceala patrunsese prin hainele prea subtiri pe care le purtam. Am gasit repede lucrurile de care aveam nevoie si am mai ratacit printre rafturi, pana cand ploaia paruse sa se opreasca. Atunci am plecat, dar picaturile incepusera sa cada din nou, umezindu-mi parul, hainele si amenintand sa imi distruga noile caiete din plasa ce purta numele librariei, cum, in graba mea de azi-dimineata uitasem sa mai iau si umbrela. Mi se intampla intotdeauna. Am intrat in cafeneaua pe care imi era greu sa nu o observ, atat de fericita sa ma aflu in caldura dinauntru si m-am asezat la o masa, asteptand sa fiu bagata in seama.

Rasuna aceea voce a femei acele in urechile mele ,o avuse destul de groasa putea sa fie din cauza ca era racita sau din ce cauza.Nu ma chinuiam sa ma gandesc la asta ca oricum nu ajungeam la nici o concluzie finala si chiar daca era asa cum spuneam .Am asteptat sa primesc aceea cafea si m-am uitat pe geam .Se pare ca mai venise un client in acesta cofetarie ,dar oare era mai veche nu o mai vazusem pe tanra care tocmai intrase.Aveea un ten pal si arata ca si o papusa .Destul de interesanta imi atragea privirele dar nu aratam acest lucrur .Nu vroiam sa par un obsedat asa ca am sa stau si am sa o analizez fara ca ea sa isi dea seama.Am luat o gura din aceea cafea care era amara nu gluma .Cum s-a schimbat chelnerita si cafeau si-a pierdut gustul .Imi aduc aminte ca ceea care a fost inaintea celei noi era destul de invarsta si imi cunostea gusturile si mofturile.
Ma ridic de pe scaun si ma asez la mas unde statea tnara domnisoara ,si ii fac un semn cu mana ,precis paream nebun .Sau cine stie ce o gandi despre mine .Dar acestea erau doar niste lucruri destul de marunte pentru mine .Era destul de frmuoasa tanara domnisoara si aveea trasaturi delicate .Am privit-o doar atat faceam ,incepand sa realizez ca defaot par un nebun care sta la masa unei persoane necunoscute .Dar oare as putea sa nu deschid aceasta gura murdara ,sa tac si doar sa o privesc .Este un razboi continu in mintea mea ,nu ma mai inteleg eu cu mine insumi .Dar nu am sa las la vedere acest lucru.
Nu trebuia sa stie ceilalti din jur sau apropiati ce este in mintea mea sau cum ma simt ,mereu este bine sa incep o dimneata cu un zambet chiar daca acel zambet este fals si plin lasitate .

Asteptarea mea se dovedise inutila: chelnerita parea sa ma ignore intentionat si deja incepusem sa cred ca ar fi fost mai bine sa renunt la ideea de a ma incalzi cu un ceai fierbinte.
Sincer, fusesem chiar putin surprinsa sa vad ca cineva se asezase la masa mea. Intr-un fel, insa, eram si fericita, sperand ca am putea discuta... macar ca sa treaca timpul mai repede. In momentele cand eram doar eu cu mine si cu ploaia realizam cat de zgomotoasa poate fi si ma intrebam cum puteau unii oameni sa considere acel sunet linistitor.
L-am privit pe baiat, incercand sa zambesc si eu intr-un mod prietenos. Salut, am spus, putin nesigura pe vocea mea, asa cum de multe ori mi se intampla - uneori ramaneam de una singura atata timp incat, neavand cu cine vorbi si nereusind sa suport ideea de a vorbi cu peretii, ajungeam sa uit cum suna propria voce.