Îşi butonase telefonul la fiecare cinci minute în ultima oră. Trimitea mesaje în prostie, dar nu suna. Încercase o dată şi a aflat că Juliette are telefonul închis. Sub un moment de nebunie s-a hotprânt să iasă din casă. Doar într-un hanorac gri închis şi nişte blugi cenuşii, încălţat doar cu o pereche de tenişi negrii pleacă de acasă cu chitara în spate. Nu ştie unde merge. Dar merge în spernaţa că o va găsi undeva.
Paşii l-au condus la parc. Parcul... Nu îşi aduce aminte de ce a venit aici când a întâlint-o. Dar nici nu mai contează... Ninge... a gândit privind cerul.
Doi paşi mai încolo, în faţa lui, o blondă observă cu cove tare acelaşi lucru. O recunoaşte şi de la spate. Acelaşi fel de a merge, acelaşi fel de a vorbi.
" A song for my Juliette ... " şopteşte în urechea ei şi începe să zdrăngăne absurd chitara.