Heaven? I don't think so.

Stateam pe marginea lacului si gandurile incepeau sa imi navaleasca in cap fara sa vreau.Cum este sa pierzi ceva la care tii?Trist....si ca de obicei asta patesc eu mereu.Dar,poate o sa gasesc pe cineva care sa stea cu mine fara a ma parasi.Era frumos afara.Razele soarelui se lasau usor pe lac si il faceau sa straluceasca.Cum sa imi exprimir sentimentele?Prietenii....iubirea,toti m'au abandonat si acum sufletul meu este gol si plin de mahnire.Am inceput sa dau cu mana prin apa.Precum credeam,apa este calda,mai ales ca este foarte cald afara.Mereu am avut costumul de baie pe mine pentru ca o prietena m'a invitat la piscina.Da,aveam prieteni dar nu pe cei pe care mi l'as fi dorit sa ii am langa mine.Imi amintesc cu placere momentele petrecute impreuna,cand ne dadeam sfaturi pentru a nu mai suferi sau serile in care radeam de nebuni.Poate ca am 18 ani dar totusi imi aduc aminte cand ne puneam in pat si ne uitam la desene si incepeam sa ne batem intre noi.Ce momente frumoase,mereu am fost alaturi unul de celalalt,la bine si la rau.Momentele astea nu le voi uita si vor ramane mereu in inima mea.Sufletul meu este negru,plin de suparare si de tristete dar ce pot sa fac.Poate ca o sa am chestiile astea inapoi in ceva timp,sau poate nu.Dar...mai am inca amintirile si asta mai conteaza.Dar ce mai conteaza amintirile daca nu ii ai langa tine?Cateva lacrimi incepura sa imi curga pe obrazi.De ce mereu trebuie sa sufar si de ce nu pot sa fiu si eu fericita.im vreau momentele inapoi,imi vreau viata inapoi,imi vreau prietenii.Nu am vrut sa plece de langa mine si totusi au facut'o.Prea dureros pentru a mai suporta aceasta presiune dar nu am ce face.M'am descaltat si mi'am bagat picioarele in cap.Mi'am pus mainile pe marginea malului si mi se derulau amintirile prin fata ochilor.Cat de dureros poate fi asta,dar nu mai conteaza acum.IMI VREAU VIATA INAPOI SI O VREAU ACUM!Mda...de parca m'ar asculta cineva si de parca m'au auzi cineva.Mereu am auzit ca totul se va rezolva de la sine,dar am inceput sa nu mai cred.Oare sa mai cred in minuni?OO nu,in astea de ceva timp nu mai cred.Cand suferi nu mai crezi in minuni si cauti decat o luminita puternica.O poarta de scapare....din acest intuneric,care te face sa suferi....Dar ce poti sa faci?Sa suferi si sa astepti,asa ca Doamne ajuta'ma si nu ma lasa sa sufar singura sau mai bine spus nu ma mai lasa sa sufar!