Shadow of the day.

Linişte şi pace, atât dorea şi din câte observa asta primise. Zâmbi larg şi dulce, un zâmbet adorabil cum numai ea putea avea şi se întinse la umbra unui copac începând să deseneze. Avea lângă ea aparatele de fotografiat, căci avea două şi chitara neagră cu inscripţii argintii. Mâna îi aluneca asemeni unui şarpe, pe coala odată albă şi ea zâmbea mulţumită când vedea că totul ieşea aşa cum dorea.
-Perfect, spuse mândră, după câteva minute. Era un desen simplu, ce nu cerea mult timp, dar trebuia concentrare pentru a ieşi perfect, iar ea reuşise. "Doar eşti tu, la ce te aştepţi?", gândi şi chicoti slab. Devenise mult prea narcisistă de la un timp, dar nu se plângea.

Timpul nu era niciodată de partea lui, asta ii era sigur lui. Liev îşi dorise sa iasă cu mult timp în urmă, dar noul proiect îi furase ceva din timp. Satenul se indreptă de spate şi îşi băgă mâinile în buzunarele pantalonilor roşii, în timp ce traversa liniştit aleile parcului. Nu era nimeni in jurul său, lucru ce-l făcea să se simtă singur si să-şi amintească atât de uşor de ea... Liev oftă din toţi rărunchii şi trase din ţigarea ce se fuma singură de ceva timp.

Îşi trase chitara în braţe şi clipi des, privind câteva clipe lacul. Simţi un gol în stomac şi inima parcă i se strânse dureros în piept, iar Mellinda se cutremură. Închise ochii, muşcându-şi buzele până la sânge, apoi începu să cânte, atingând cu blândeţe corzile chitării. Ar fi minţit dacă ar fi spus că nu se mai gândeşte la el. Oftă şi clătină din cap, dezamăgită de tot. Avea nevoie să discute cu cineva, căci simţea că va înebuni dacă nu va face asta, dar nu avea momentan cu cine şi nici nu dorea. Simţea că era mai bine să-şi ţină sentimentele strânse bine în jurul ei şi să nu permită alcuiva să i le afle.

Ştia că-i auzise melodia preferată şi asta îl făcu să se oprească in loc, îndreptându-şi capul înspre locul cu pricina. Poate i se părea, dar o văzuse. Stând acolo şi cântând, ca şi cum totul e frumos. Liev se îndreptă, înainte să-şi dea seama, inspre ea. Păşea lent şi acea iarbă îl ajuta, caci nu făcea mare zgomot. Tânărul se opri în spatele ei, lăsându-se pe vine. Buzele lui se apropiară uşor de urechea tinerei, şoptindu-i:
- Tot la fel de talentată ai rămas. afirmă Liev, pe un ton inocent, imediat după ce ea termină.

Îşi lăsă capul pe spate, sprijinindu-se de trunchiul copacului şi îşi linse buzele rănite, cutremurându-se fără motiv. Încercă să-şi dea seama ce simte cu adevărat în acel moment, dar renunţă rapid căci o luă durerea de cap. Trase aer în piept, clipind des din genele-i lungi şi negre. Tresări când auzi acea vocea ce o făcea mereu să uite de toate probleme ei şi aprope scăpă chitara din mână. Se întoarse spre el, privindu-l cu uimire şi se cutremură pentru a doua oară.
-Lev..., doar atât zise. Nu putea mai mult. Zâmbi cu adevărat pentru prima oară după atâta vreme şi se întinse, sărutându-i obrazul cu tandreţe.

Ochii săi o urmăriră în toate reacţiile ei. Lie putea să spună că, pentru un moment, ochii ei au strălucit la vederea lui. "Prostii..." îşi spuse Liev, ca şi cum s-ar auto consola. Buzele îi atinseră delicat obrazul şi şatenul zâmbii pişicher şi în acelaşi timp obosit. Da, nu se simţea bine de vreo lună incoace, dar nici că putea găsi vreun motiv al oboselii sale cronice.
-Îmi pare bine să te revăd, Melly. îi spuse tânărul, făcându-i cu ochiul, ca de fiecare dată când se vedeau. Adevărul e că de la despărţirea or nu s-au văzut decât de vreo cinci ori.

Îl privi, analizându-l atentă şi simţi cum inima începe să-i bată mai tare. Clătină din cap, impunându-şi să-şi amintească de ce s-au despărţit. Trase aer în piept şi expresia i se schimbă radical atunci când amintirile îi reveniră în minte. Dar le împinse în minte pentru a nu strica aşa o zi frumoasă, deşi ştia că dacă nu le lua în seamă ar putea greşi din nou.
-Şi mie. Mi-a fost..., începu să vorbească dar îşi muşcă limba şi se opri, dându-şi seama ce prostie ar face. Privi lacul încruntată.