Ce înseamnă acasă?

Cumva, într-un mod pe care cu greu pot eu să-l înţeleg, m-am simţit ciudat când în dimineaţa asta ma trezisem cu fata spre un perete albastru, atat de diferit de camera in care dormeam la matusa Clara, si de o mie de ori mai vesel decat peretii orfelinatului. Imi trebuise ceva timp sa imi reamintesc cum am reusit sa ma tarasc pana aici noaptea trecuta, dupa ce trenul meu întarziase mai mult decât mi-aş fi putut imagina, iar taximetristului îi luase jumatate de oră să găsească clădirea.
Privind spre geamul parţial acoperit de o draperie, am realizat că soarele abia răsărea. Ce oră să fi fost? mi-am cautat telefonul pe sub perne, fără să îl găsesc totuşi. Ora nu conta - era duminică, puteam rămâne in pat cât îmi poftea sufletul. Totuşi, stomacul meu m-a dat jos din pat, reamintindu-mi că, de la prânzul din ziua precedentă şi până acum nu mai mâncasem nimic.
Am încălzit nişte lapte, am prăjit câteva felii de pâine şi, apucând borcanul cu gem şi nişte unt de prin plasele cu cumpărături, m-am aşezat la masă.

Bat la usa putin cam tare.Dar nu putea sa micsorez volumul dupa ce am facut asta.Astept ca Lizzie sa deschida.Eram asa fericit ca era aici.Cu toata familia mea moarta ma bucuram sa o am pe ea. Ea era sora mea care a crescut la orfelinat.Nu am stiut de existenta ei pana cand bunici mi-au povestit de ea.

Bataile se auzisera chiar cand reusisem sa imi intind untul pe felia prea incinsa de paine si, putin nefericita ca trebuia sa ma despart de asa-zisul meu mic-dejun, m-am ridicat si m-am tarat pana in dreptul usii, rasucind cheia pe care o uitasem in broasca seara trecuta si apasand clanta. Usa se deschise, scartaind enervant.

-Hey sormea'.Ce faci ? dormi? intreb dand buzna peste ea in casa.
-Imi pare rau ca dau buzna asa dar sincer ma plictisesc si imi era dor de tine. Si cu acstea spuse o iau in brate si o invart cam 30 de secunde.
-Spune-mi ca ai ceva de mancare. Ca mi-e o foame ....

Era pur si simplu prea mult pentru biata mea persoana - abia ma trezisem, nu mancasem nimic, iar mintea mea era mai ametita decat daca m-as fi dat toata noaptea pe roller-coaster. Imi trebuisera cateva clipe - mai multe, sincera sa fiu - ca sa realizez cine patrunsese in camera mea. Salut, am spus eu, incercand sa raman in picioare. Si mie imi era dor de tine si imi pare si mie rau ca ai dat buzna asa, am continuat, straduindu-ma sa nu par prea nervoasa. Si da, tocmai incercam sa mananc. Daca vrei paine cu gem esti invitatul meu.

-CEva mai "sanatos" nu ai.NU stiu daca ai aflat dar eu chiar nu am probleme cu silueta si chiar nu vreau sa mai dau jos nici un kilogram. Cu astea spune inchid usa si ma trantesc pe canapea.
-Deci pot inspecta frigiderul tau sau ai sa ma artunci pe geam si o sa suni la 112 pentru hartuire?

Am zambit. Apoi, realitatea ma lovi ca o palma peste fata si ceva in capul meu imi urla ca am uitat sa imi despachetez jumatate din lucruri. Frigiderul meu e gol... cred ca nici macar nu e in priza, am spus, privind podeaua. Dar poti inspecta plasele de acolo, am continuat, facand semn spre gramada de ambalaje de plastic, sticle de apa si ce-oi mai fi cumparat care se ascundea dupa usa. Sunt sigura ca ele nu au nimic impotriva.

-Deci gasesc ceva acolo?
Intrebarea nu avea rost .Deja eram langa plase cotrobaind pe acolo.Vreo doua conserve de carne de vita un pachet de spaghete ,niste crenvusti,branza, sos de rosi picant si cam atat am luat de acolo.
-crezi ca te descurci sa faci ceva comestibil din ele ?

L-am privit - intr-un mod destul de ciudat, sunt sigura - si, inconstient, mi-am dus o mana spre frunte, unde un ciocanel invizibil parea sa izbeasca neincetat. Tu... am tras aer in piept, incercand sa imi organizez gandurile. Spaghete - presupun ca sunt usor de pregatit. Daca nu imi ies, nu e vina mea, am soptit, apucand ce imi trebuia si punand un vas cu apa la fiert. Crezi ca poti sa imi citesti ce scrie pe spaghetele alea? adica... pe ambalaj.

-Si sa inteleg ca ochii tai sunt atat de somnorosi ca nu sunt in stare sa distinga literele ? intreb incepand sa rad.Ma urc pe blatul de la bucatarie cu spaghetele in mana.
-Ok deci fi atenta.De pun chestile astea intr-o oala cu apa.Se lasa acolo pana apa aia face bulbuci.Dupa ce apa face bulbuci te uiti la ceasul de pe operete si esti atenta sa nu se lipeasca de oala.In timpul asta adica,8 minute. Ai inteles ceva?

Nu, nu prea. Da, cum sa nu... deci dupa ce incepe sa fiarba le mai las opt minute, nu? am spus eu, aruncand spaghetele, asa cum imi spusese, in oala si, in timp ce asteptam sa dea in clocot, din moment ce oricum eram pe langa aragaz, am incercat sa fac si niste cafea, poate m-ar fi trezit.

-Asai ca imi dai si mie o cana de cafea? Asta daca nu cumva prin plasele alea ai si ceva bere? intreb cu o fata de copil inocent atat cat imi permitea fata de om matur .
-Deci cum de ai venit in orasul acesta fabulos? o intreb razand putin de mine insumi.

Am luat doua cani, din cele pe care le despachetasem imediat ce ajunsesem si am incercat sa torna cafeaua, dar mainile mele nu prea voiau sa ma asculte, tremurand usor, ceea ce ma obligase sa o las deoparte si sa imi intorca atntia asupra fratelui meu. Sincer, nu stiu. M-am saturat de ... cam tot ce s-a intamplat, de toate locurile pe care le-am vazut de o mie de ori in fiecare zi si care imi aduceau amintiri neplacute. Sau poate m-am plictisit pur si simplu. Dar, cel mai probabil, motivul pentru care am venit in Riverwood e ca esti tu aici.