Cry, little kid!

Se trânti pe un scaun în sala de aşteptare, mişcarea provocându-i dureri destul de mari în jurul abdomenului.
-Fi-r-ar! mârâi şi-şi presă încet abdomenul văzând cum maieul alb se umple şi mai tare de sânge. Se încruntă. Asta era bună! Numai de ghinioane avea parte de la un timp. Clarissa, prietena ei cea mai bună, apăru lângă ea, gâfâind. Se uită o clipă la ea, apoi mări şocată ochii şi se sprijini de un perete, pentru a nu cădea, evident. Charlotte îşi dădu ochii peste cap, apoi oftă şi o privi.
-Nu-mi leşina pe aici, ok? Şi aşa am eu destul probleme, nu vreau să te am pe conştiinţă, spuse şi aprobă pentru aş întări vorbele, apoi se făcu ceva mai comodă pe scaun, având grijă să nu se lovească mai rău.
-Unde mama dracului sunt doctorii când ai nevoie de ei? mârâi nervoasă şi lovi marginea scaunului trăgând aer în piept. Închise ochii, lăsându-şi capul pe spate.