I cry when angels deserve to die.

Îşi trecu degetele prin părul lung şi intră în clasă murmurând ceva nemulţumită. Îi făcu semn prietenei ei să tacă, apoi se trânti pe scaun, la o bancă din spatele clasei, punându-şi un picior peste celălalt. Îşi trecu limba peste buzele roşii, apoi îşi băgă căştile în urechi, lăsându-şi capul pe bancă. Se simţea rău şi n-avea niciun chef de ore, dar cum naiba putea lipsi când directorul era veşnic cu ochii pe ea. Îşi dădu ochii peste cap, dându-şi seama că înafară de ea şi Lissa nu mai era nimeni în clasă, iar ca deobicei, ajunseseră prea devreme.
-Mâine dacă mă mai scoli la ora asta, te ia dracu, îţi jur, spuse somnoroasă şi aruncă în roşcată cu un creion. Îşi văzu de treaba ei, începând să fredoneze melodia ce-o asculta şi să deseneze în acelaşi timp. Îşi muşcă buzele, privind încruntată caietul care se voia a fi de engleză, apoi îşi ridică privirea, observând că mai ajunseră vreo trei-patru colegi de-ai ei, cu care se putea spune că se înţelegea de minune. Le făcu scurt cu mâna şi zâmbi, apoi îşi văzu de treaba ei.

Era prima ora ce aveam sa o predau in acea scoala si ma pregatisem perfect . Am intrat in cancelarie tragand aer in piept , salutandu`i pe toti zambitor . O parte imi fusese profesori chiar si mie , ceea ce`mi aducea un sentiment de nostalgie . Cand clopotelul sunase , am luat catalogul si am pornit in cautarea clasei la care urma sa am ora . Ajuns acolo , am intrat privindu`i pe elevi . Era amuzant faptul ca nu era mare diferenta de varsta intre noi . Dar oricum ar fi fost , nu puteam trece drept elev ..
- Good morning , everybody . am spus asezandu`ma la catedra si privind absent prin clasa .
- Let`s see .. A luat catalogul incepand sa strig cateva nume , ajungand la Harmony Charlotte , oprindu`ma nedumerit . Am strigat numele privind prin clasa cu o expresie usor uimita .

Nici nu ridică privirea din caietul ei când uşa de deschise, doar renunţă la căşti, pe care le băgă în geantă şi-şi văzu de treabă. Îşi auzi numele strigat şi ridică privirea.
-Prezentă. Sunt chiar... aici, zise şi vocea i se frânse când îl recunoscu. Îl analiză doar o clipă, cât să-şi dea seama cât de mult de schimbase apoi îşi lăsă privirea în caiet, trasând linii cu creionul pe foaia goală. Palmele începură să-i tremure, amintindu-şi ce se întâmplase cu un an în urmă. Patetic. Fusese o proastă, crezând că el chiar ţine la ea, mai mult ca la o soră. Îşi dădu ochii peste cap, fără să mai bage pe nimeni în seamă.

Am privit`o pe fata zambind , lasand apoi privirea in jos , dresandu`mi glasul . Toate amintirile imi trecusera prin minte tot ce se intamplase in trecut . Am inghiti in sec , nevenindu`mi sa cred ca era inca aici . Ma asteptam sa nu se mai intoarca niciodata . Imi parea rau ca o respinsem atunci , dar erau prea multe in calea noastra , iar pentru mine la acel moment , contau mai mult decat sentimentele mele pentru ea .
- A trecut ceva timp de cand nu ne`am vazut .. am spus eu continuand cu prezenta , fara sa o mai privesc . Am oftat , muscandu`mi buza inferioara .

De ce se întorsese? Nu el spusese că sunt mult mai importante studiile lui şi viitorul? Şi acum? De ce din toate locurile din lume trebuia să se reîntoarcă tocmai acolo? Sau mai bine zis de ce se întorsese ea acolo? Putea foarte bine să rămână în Germania, dar nu. Dintr-o dată se simţi ameţită. Înghiţi în sec.
-Mă scuzaţi, nu mă simt prea bine, spuse şi îşi strânse lucrurile, apoi se ridică şi ieşi din clasă. Se îndreptă spre infirmerie, având impresia că va leşina chiar acolo. Şi-ar fi dorit să-l poată urî pentru faptul că uitase că erau prieteni de atâta vreme, că pusese totul înaintea ei. Pentru toate. Dar nu putea. Intră în infirmerie şi privi în jur. Pustiu. Spera să fie aşa. Îşi trânti geanta jos şi se aşeză în pat, strângându-şi picioarele la piept. Îşi muşcă buzele, înghiţind în sec.

- Desigur . am spus eu oftand , mai apoi deschizand manualul . Am scris titlul pe tabla , dandu`le elevilor sa faca un exercitiu si sa scoata cuvintele necunoscute din text .M-am ridicat de la catedra , mergand spre usa . M-am oprit inainte sa ies , avand catalogul in mana .
- Merg pana la secretariat . Stati cuminti pana ma intorc , nu dureaza . am spus eu iesind din clasa . Nu eram sigur unde as putea sa o gasesc , dar cel mai probabil la infirmerie sau afara , la aer . Am intrat intai in cabinet , caci era aproape . Am deschis usa , privind in interior .
- Heii .. am spus eu incet , intrand apoi in camera .

Se sprijini de perete, lăsându-şi capul pe genunchi şi suspină, dar nu plânse. Nu voia să facă asta. Nu merita. Lui nu îi păsase de ea, aşa că nici ei nu trebuia să-i pese. Îşi dădu părul din ochi şi privi pe fereastră. Ningea. Probabil era a treia zi în care ningea fără încetare. Tresări auzind uşa, dar nu se clinti, crezând că era infirmiera. Nu avea probleme cu ea. Venea acolo de câte ori avea nevoie de ceva, sau nu dorea să rămână la vreo oră. Mări ochii imediat cum îi auzi vocea şi îşi întoarse privirea spre el. Se încruntă, privindu-l rece.
-Îmi pare rău domnule profesor, infirmiera nu este aici momentan şi s-ar putea să intârzi, asuse şi apoi privi din nou pe fereastră.

- Atunci .. Cred ca voi astepta aici . am spus eu zambindu`i amar. Era evident suparata pe mine .
- Mi`a fost dor de tine Lotte ... am spus eu privind`o serios . Chiar imi lipsise mult si ma gandisem la ea de zeci de mii de ori . Trecuse cinci ani de la ultima noastra intalnire .. Atunci chiar se simtea diferenta de varsta dintre noi . Aveam doar douazeci de ani , iar ea doar paisprezece .. Era mult prea complicat pentru noi . Dar tineam mult la ea , nu vroiam sa o ranesc .

Miji ochii nervoasă. Nu voia să aştepte acolo. Voia doar să o lase în pace. Credea că dacă apărea după cinci ani şi îi spunea că îi fusese dor de ea, va rezolva totul? S-o creadă el.
-Lotte îmi spun doar persoanele apropiate. Mă numesc Charlotte, domnule profesor, zise pe un ton rece şi se ridică, aranjându-şi hainele. Îl privi cu răceală şi zâmbi sec. După cinci ani se gândise şi el să apară? Ce drăguţ. Numai că deja era prea târziu. Şi mă descurc şi singură. N-am nevoie de ajutorul străinilor, adăugă şi zâmbi distantă, apoi se îndreptă spre fereastră, deschizând-o.

- Daca tu ii numesti " straini " pe vechii buni prieteni ... am spus eu oftand si m`am apropiat de ea . Am luat o gura de aer proaspat cand deschise fereastra , apropiindu`ma apoi de ea .
- Haide Lotte .. Imi pare rau pentru tot .. Nu putem ramane macar amici ? am spus eu ducandu`mi o mana pe umarul ei. Nu vroiam sa stau aproape de ea fara macar ca aceasta sa`mi vorbeasca . Evident , aveam atatea de recuperat . Crescuse atat de mare si se schimbase , devenind o femeie atragatoare .

Îi veni să râdă când îi auzi vorbele. Acum erau prieteni? Dar în ultimii cinci ani nu fuseseră prieteni? Nu! În ultimii ani altele contaseră pentru el.
-Devon, noi nu mai suntem prieteni şi nici nu vom mai fi. Nu mă cunoşti ca să-mi poţi fi prieten. Ai făcut-o odată, acum e prea târziu, spuse şi se trase de lângă el. Îşi muşcă buzele. Dacă ea ar fi fost în locul lui n-ar fi îndrăznit să-l privească în ochi după tot ce îi făcuse. Înghiţi în sec şi clătină din cap dezamăgită. Zâmbi şi-l privi. De ce te-ai întors? Nu puteai rămâne acolo? Alături de lucrurile importante pentru tine? întrebă pe un ton acuzator.

- O haide Lotte .. Am ales ce era mai bine pentru amandoi , iar tu stii prea bine asta . Vroiai o relatie la distanta , plus o diferenta de ani ce se simtea foarte tare ? Doreai sa apara comentarii ? Sa intervina neincrederea si barfele intre noi ? Ei bine .. eu nu . Si stii prea bine ca daca am fi continuat ca prieteni .. Era mai complicat cu sentimentele . am spus eu privind`o calm . Era adevarat . Daca ramaneam prieteni si vorbeam in continuare , cum avea sa uite de mine si de tot ce se intamplase ?

-N-am nevoie de explicaţiile tale, înţelegi asta? Ce naiba cauţi după mine? Nu-ţi găseai locul la catedră dacă nu veneai sau cum? Înţelege un lucru Devon, nu mai sunt puştoaica aia proastă care a avut încredere în tine. Gata. Lasă-mă odată în pace, mârâi nervoasă şi îi arăta uşa. Voia doar să o lase singură şi să iasă din viaţa ei aşa cum ieşise în urmă cu cinci ani. Se întoarse cu faţa spre fereastră privind cerul încruntată. Nu dorea să mai audă nimic ce venea din partea lui.